Skip navigation

Moarte
Probabil ca undeva, intr-un spatiu amorf,inchis, exista un loc in care oamenii se iubesc si sunt perfecti.Probabil ca spatiul acela e suspendat undeva in nefiinta si intuneric, dar totusi atat de plin de lumina si culoare. Probabil ca acel spatiu il vom afla cu totii odata ce ne indepartam de fiinta si trecem in nefiinta.Si pana la urma cum poate fi numita moartea altfel decat patura care o tragem peste suflet, cand suntem prea obositi pentru a mai tine ochii deschisi.Suntem doar niste mici pagani care cautam sa ne dam sens vietilor pe care le traim.Sa le umplem cu putin mai multa culoare, cu putin mai multa caldura, cu un gram de intalepciune si daruire in plus.Si cu fiecare pas, suntem sortiti sa ne indreptam catre acelasi final cu totii.Pentru unii dezolant, pentru altii neasteptat, dar pentru marea majoritate inevitabil.

Dragoste
Ce cuvant simplu format din 8 litere, care ne complica si ne ridica existenta in acelasi timp.Dragostea poate ca este una dintre cele mai dulci nebunii care pentru unii dureaza 1 secunda, iar pentru altii o viata.Si daca n-ar fi dragoste ? N-ar fi pasiune, n-ar exista arta, nu am vedea cerul mai albastru decat e el de fapt, nu am simti secunda ce-a trecut ca si cand ar fi fost un minut din timpul care a trecut.Cert e ca n-am putea spune ca am trait daca nu am gustat si din acest fruct dulce-amarui cu aroma vioaie si tradatoare.De ce nu ramanem pururi impreuna ? Poate cel mai simplu raspuns ar fi ca trebuie sa invatam sa iubim.Si ar mai fi un raspuns.Pe toti ne uneste eterna singuratate cu care ne nastem si in care ne stingem.Nimic din ceea ce se naste din om, nu traieste vesnic.Si-atunci ? Atunci tot ceea ce putem face e sa luam ce ne-a fost dat si sa incercam cumva sa stoarcem ce-i mai dulce din acest fruct al vietii.Pentru ca in final ne raman doar amintirile.Dragostea e cel mai ciudat, mai complex si mai frumos sentiment care se naste intre oameni.E un termen abstract, pe care daca l-am despica, i-am rapi intreaga frumusete, pentru ca e mai complex decat insasi aparitia vietii.

Femeia
E un paradox si un univers in sine.Pentru a defini femeia, ar trebui sa poti defini cosmosul.Femeia e misteroasa si transparenta in acelasi timp.E binele si raul in forma materiala.Creeaza si distruge simultan, deschide usi, in timp ce inchide altele la loc.Probabil ca daca ar exista un dumnezeu ar fi femeie.De ce ? Pentru simplul fapt pt care caile domnului sunt la fel de greu de patruns precum sunt cele ale femeii.Ea te uraste pt ca esti atat de barbat, si te iubeste in acelasi timp pentru exact acelasi motiv.Te soarbe din priviri chiar si atunci cand isi inchide ochii.Cauta o problema desi stie ca nu exista una de la bun inceput.Si toate astea pentru ca e femeie.E iubita si urata in acelasi timp.Curva si sfanta la un loc.Un monument de cuvinte pe un mormant de tacere.E un diavol infiripat pentru a suci minti, si un inger coborat pentru a oferi alinare.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.